Cu piesa “O scrisoare pierdută”, Ion Luca Caragiale și-a consfințit gloria literară încă din seara zilei de 26 octombrie 1884, la Iași, când piesa a fost citită în casa lui Iacob Negruzzi. Piesa a fost jucată în premieră, pe scena Teatrului Național din București, la 13 noiembrie 1884, înregistrând un mare succes de public, prin seria de 11 reprezentații consecutive, în decurs de numai trei săptămâni. Alte memorabile interpretări ale piesei s-au înscris în istoria teatrului românesc; filmul din 1953 în regia lui Sică Alexandrescu având pe afiș nume recunoscute ale actoriei românești de atunci (Grigore Vasiliu Birlic, Marcel Anghelescu, Nicky Atanasiu, Costache Antoniu și alții), filmul din 1977 sub regia lui Liviu Ciulei și interpretarea unor actori români de marcă (Victor Rebengiuc, Ștefan Bănică, Octavian Cotescu, etc.) sau reluarea reprezentației lui Liviu Ciulei în 1982 de data aceasta în versiunea scenică de la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra cu Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Petrică Gheorghiu, Dem Rădulescu, Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Ștefan Bănică, Fory Etterle și Aurel Cioranu.

Ca și alte capodopere dramaturgice ale maestrului teatrului clasic românesc, “O scrisoare pierdută” portretizează caractere tipice ale epocii sale, folosind satira și sarcasmul cu remarcabilă virtuozitate. Pierderea și găsirea succesivă a aceleași scrisori de amor este un admirabil pretext literar pentru a demasca imoralitatea persoanelor publice și corupția ce marca viața politică a timpului său.